Știți bancul acela cu doi polițiști care intră într-o librărie? Știu că deja ați râs 🙂

Poanta era că intră polițiștii în librărie și fata de la casă îi întreabă: Ce-i, băieți, a început să plouă?

Asta e o glumă, dar să cauți femeia perfectă e, mai degrabă, o tragedie certă. E cronica unei neîmpliniri anunțate. Mai ales dacă ai impresia că o să vină dotată cu toate darurile, ca un Moș Crăciun la feminin. Mda… Uite-așa o barbă avea.

Bărbatul a vrut mereu să vâneze Mistrețul cu colți de argint, pentru asta s-a pregătit intens. Și-a făcut arc cu săgeată de lemn, de fier și de foc. Și-a strâns o mică armată. A mers pe cărări neștiute. Un singur lucru i-a dat vânătoarea peste cap: Mistrețul nu există.

Femeia trebuie înțeleasă așa cum ne înțelegem prietenii.
E beat? Îl ajutăm să ajungă la taxi. Eventual și până acasă. Iar a doua zi glumim despre asta.

Spune te miri ce tâmpenie? N-a mâncat și face urât când îi e foame.
A dat mașina peste cap? Mașina pe care o împrumutase de la tine?! Ce bine că e în viață! Frumos. Atunci de ce o cerți pe a ta că a dat cu spatele și a lovit un stâlp mic dintr-o pacare?

Dacă bărbații ar fi la fel de înțelegători cu femeile de lângă ei cum sunt cu prietenii, am trăi cu toții într-o lume mai bună, dar ocolim cu brio centrul și ne ducem către extreme: Bărbatul ori e sub papuc, ori e dictator la el în casă!

Se tot spune că femeile trebuie iubite, nu înțelese. E o tâmpenie uriașă.
Ce iubești la ea dacă nu știi cine e?
Iubești o imagine falsă despre ea?
Iubești starea de bine pe care o simți când ești cu ea?
Deci o iubești pe ea sau te iubești pe tine?

Mama avea o vorbă riscantă, pe care n-am mai auzit-o după 89. Ar fi trebuit, pentru că s-a schimbat regimul politic, oamenii au rămas cam la fel. Ideea era că bărbatul care caută o femeie pentru o viață o vrea doamnă pe stradă, gospodină în bucătărie și curvă în pat.

Cei care o și găsesc sunt aceia care au înțeles că nu pot avea decât două din trei.

Guest-post Radu F. Constantinescu