Discutăm prea mult despre alegerile pe care avem impresia că le facem din 4 în 4 ani și nu vorbim deloc despre alegerile pe care chiar le facem în fiecare zi.

Alegi să te trezești. Să bei cafea sub pretextul că e doar un gest reflex. Și eu beau, dar sunt oameni care nu beau deloc și – culmea! – nu dorm pe stradă ca niște zombi. 

Alegi să te duci la serviciu. Cum adică? Toată lumea merge la serviciu. Nu. Toată lumea muncește într-un fel sau altul. Uite. Eu nu mă duc, dar uneori termin treaba la ora 3 dimineața. Îmi place ce fac, dar a fost o alegere să fac asta. Alegem să ne plângem de o situație, sau alegem să ne concentrăm să o rezolvăm.

Am un prieten care alege să-mi spună mereu ce gândește. Sigur că nu sunt mereu de acord cu el! Ultima oară mi-a spus că e de mirare că mai am cititori. Pentru că aleg să scriu contra curentului.

Femeile aleg între carieră și familie. Bărbații între bere și ore suplimentare. Și alegerile asta ajunse în turul 2. Câtă energie risipită în jurul unui post aproape onorific. Parlamentul are o putere mai mare, dar zici că nu a interesat pe nimeni. Este atâta încrâncenare cu votul de zici că România urmează să intre în război și să fie cucerită în întregime. Și dacă România e cucerită deja?

Alegem să avem o părere proastă despre noi ca popor. Culmea, nu cred că există popor în UE, nici măcar italienii sau englezii, care să ne vadă atât de rău cum ne vedem noi înșine. Firesc, dacă am avea toate informațiile am realiza că o bună parte din prosperitatea lor e pe munca noastră. Pe banii noștri, care fug din țară de zici că-i ia vântul.

Alegem să cumpărăm produse românești, doar când e vorba de roșii, cartofi și ceapă. Eu am copilărit în Ploiești. Încă de pe vremea lui Ceaușescu erau mari case de modă care PRODUCEAU HAINELE AICI, ÎN ROMÂNIA.

Eram în Viena când am văzut etichete cu Made in România la o firmă uriașă. Cu prețuri pe măsură. Suntem în stare, pe tăcute, să facem finisaje pentru limuzine, pantofi, cablaje performante, haine. Toate trec cu brio exigențele unor companii extrem de dure la capitolul QC (quality control).

Ei cumpără Made in Romania. Și revând în toată lumea. Uneori ne vând și nouă, înapoi, propria marfă. Mai scumpă acum, că are eticheta nu știu cărei firme.

Noi de ce n-am cumpăra Made in Romania? De ce să nu ne creștem economia noastră în loc să fim doar o rotiță în economia lor? De ce să nu ne bucurăm pentru o firmă care exportă la fel de mult ca pentru o victorie sportivă?

Victoriile în sport ne umplu inima de mândrie, dar firmele românești care fac export ne umplu buzunarele. De bani. Sună prozaic, dar parcă e mai bine să ai și ce să pui pe masă cât stai și te uiți la TV la un meci. E aiurea să ai inima plină pe burta goală :))

Știu că acest text va fi pe blogul prietenilor mei de la Yokko. Culmea, nu o să vă spun să cumpărați nimic de la ei. Dar chiar nimic.

Îmi doresc doar să fim noi puțin mai atenți. Mai patrioți. Un patriotism mai deștept, fără oameni care să strige în stradă.

Americanii nu sunt nebuni când spun Save America: Buy american! Nemții nu ajungeau unde sunt, după dezastrul din război, dacă nu erau mândri de lucrul mâinilor lor.

Cumpără produse românești. Vei avea de multe ori surpriza pe care am avut-o și eu. De când suntem numărul 2 la noi în țară, ne-am învățat să ne străduim mai mult.

Guest-post Radu F. Constantinescu