Marius: Ema, când mi-ai spus în timpul ședinței foto că anul trecut a fost un roller-coaster pentru tine. La ce te-ai referit?

Ema: Fix așa, sus-jos, sus-jos sus-jos. Un amalgam de vesti, incertitudini, situații cu care nu ne mai întâlnisem până atunci, care necesitau rezolvări și reacții imediate. Dar, în orice circumstanță, există mereu și o parte bună.

Marius: Și care au fost momentele bune?

Ema: Pe plan profesional, a fost în mod cert o provocare imensă care ne-a scos din ritmul cotidian și ne-a obligat să ne reinventăm. Mixul profesional-personal, a fost unul extraordinar, de aici mi-am luat energia și motivația, mă pot considera o norocoasă.

Marius: Ce s-a întâmplat așa de frumos anul trecut?

Ema: Am avut momente minunate, care au întărit bazele unei relații extraordinare, mai mult nu spun, e suficient 😊

Marius: Cine a fost lângă tine în aceste momente?

Ema: Ei bine, îți pot mărturisi că au fost lângă mine persoanele care contează cu adevărat, familia, prietenii și toți cei dragi.

Marius: Care au fost părțile proaste în 2020?

Ema: În lunile aprilie și mai au fost momentele cele mai grele din anul 2020 când totul a fost închis, suspendat. Am funcționat cu contracte suspendate și încă avem blocajul acesta pe aproape tot ce înseamnă business-to-business, office, Horeca. Am fost nevoiți să găsim soluții să susținem business-ul orientându-ne către un alt segment, mai exact business to consumer, pentru care am creat  programul “work from home”. Știi vorba aia: poți trăi fără iubire, dar nu poți trăi fără apă.

Marius: Ema, cu ce te ocupi?

Ema: Îmi place aceasta întrebare, să știi că de multe ori când mi-a fost adresată m-am gândit ce răspuns aș putea da, care să reflecte cât mai bine ceea ce fac zilnic. Management aș spune. Practic asta am făcut toată viața. Administrez un business, cu dedicare, atenție și răbdare. Gândește-te că în primul rând compania asta a apărut ca o necesitate de a acoperi nevoia de hidratare a clienților și angajaților companiilor. Așa am început noi să oferim servicii, pentru că nu oferim un simplu produs, ci servicii. Pe lângă faptul că asigurăm necesarul de apă, punem la dispoziție și echipamente, asigurăm mentenanță, transport, așadar, da, este un serviciu complet. Si mă opresc aici 😊  Pentru că altfel îmi ies la iveala “defectele profesionale”, vorbesc mult despre business, cifre și așa mai departe.

Marius: Ați avut șomaj tehnic?

Ema: Da, a fost perioadă din aprilie când am avut oamenii în șomaj tehnic, s-a lucrat de acasă. A trebuit să ne organizăm, să lucrăm în așa fel încât să nu punem în pericol în niciun fel producția pentru că noi și îmbuteliem, nu doar vindem și atunci a trebuit ca toată lumea să lucreze în schimburi, ca să avem asigurată permanența. Cam asta e ce am făcut în 2020. Un an în care am fost pe drumuri pentru că a trebuit să fim prin toată țara, să semnăm contracte, să ne asigurăm că totul se desfășoară în condiții de maximă siguranță.

Marius: Dincolo de greutăți, cu ce ați rămas bun după anul 2020?

Ema: Privind din punct de vedere al business-ului pe care îl conduc, pentru noi a fost o lecție…toata piața a avut de suferit, la fel și business-ul nostru, însă noi a trebuit să dăm dovadă de înțelegere și omenie pentru partenerii, clienții și colaboratorii Cumpăna, a căror activitate s-a redus la minim din cauza celor întâmplate.

Pe plan personal, dar nu numai, cred că a fost un an în care am devenit mult mai conștienți de riscurile la care ne expunem zilnic. De faptul că trebuie să îi protejăm pe cei din jurul nostru. Toată lumea a devenit mult mai reticentă și mult mai atentă la tot procesul acesta de securizare și protecție față de cei de acasă.

A fost un an în care s-au sudat relații, atât financiare cât și personale. Oamenii au devenit mult mai înțelepți, mai focusați sau cel puțin așa vad eu lucrurile, sper că nu mă înșel. Focusați pe ei înșiși și pe felul în care se percepe fiecare, pentru că până la urmă contează foarte mult asta. Eu spun mereu că în școli ar fi nevoie și de câteva ore, nu neapărat de educație, cât de învățături sufite, care spun că ființa umană, ca reflexie a universului, e o sumă de contradicții şi incongruenţe și atunci contează foarte tare felul în care te raportezi tu la tine. Și apropo de întrebările tale despre cum salvăm lumea, cred că salvăm lumea învățând să ne schimbăm noi întâi. Nu poți să schimbi lumea dacă nu te schimbi tu înainte de orice. Știi… omul din oglindă? Cred că așa salvăm lumea.

Marius: Păi ce nu este în regulă cu lumea asta. De ce ar trebui salvată?

Ema: În primul rând lipsa de comunicare. Noi nu comunicăm. Trasăm direcții, dăm ordine, dar foarte puțin ascultăm. Ne auzim, dar nu ne ascultăm. Părerea mea este că nu ne ascultăm aproape deloc și aici vorbesc atât despre relațiile personale, cât și despre cele profesionale. Oamenii în general aud mult, dar ascultă foarte puțin și inclusiv neînțelegerile dintre generații, tot de aici pornesc. Chiar cred asta, pentru că mă lovesc zilnic de oameni care pretind că înțeleg ce spui, dar nu te aud, de fapt te aud, dar nu te ascultă.

Marius: Și ce poți să faci?

Ema: Asta îți spuneam. Să lucrezi la tine. În momentul în care conștientizezi, înțelegi că ai niște suferințe mari. 90% dintre noi venim cu traume din copilărie, din relații, avem un bagaj emoțional pe care îl cărăm cu noi.

Marius: Din viața anterioară?

Ema: Poate chiar și din viața interioară, dacă tu crezi chestia asta. Însă până nu le vindeci, nu rezolvi nimic. E nevoie de o pandemie de iubire.

Marius: Povestește în puțin despre tine și familia ta. Cum e să fii mamă?

Ema: Întrebare grea. Cred că pot spune despre mine că, mai mult decat să fiu mamă, am fost o bună prietenă. Eu cu fiica mea, care acum  e studentă la drept, am crescut în același timp. Nu am prea avut timp să fiu mamă pentru că a trebuit să fiu de toate și cred că am fost cel mai mult prietenă. Și asta se reflectă acum pentru că noi așa ne-am construit relația, una extrem de frumoasă.

Marius: Faceți shopping împreună?

Ema: Aici este o problemă. Eu nu sunt o împătimită a shoppingului, în schimb fiica mea îl adoră. Desigur, mai facem și împreună shopping, dar numai dacă este impetuos necesar. 😊 În rest o las pe ea să-și facă de cap, iar eu sunt omul cu părerile.

Marius: Care este relația ta cu stilul vestimentar?

Ema: Să zicem că am un bun gust înnăscut. Îmi plac hainele frumoase în general, nu aleg în functie de branduri, ci optez pentru haine care să mă reprezinte. Am văzut foarte mulți designeri români excepționali și chiar am colecționat câteva piese din zona asta, pentru că într-adevăr și la noi lucrurile se dezvoltă, și se dezvoltă foarte frumos. Avem niște creatori foarte talentați. Trebuia să o aduc pe fiica mea, care știe toate brandurile, toate site-urile, eu nu sunt o fashionistă. Eu ca să intru într-un magazin trebuie să mă atragă ceva, pentru că sunt un om greu de convins. Hai să ne gândim puțin la buticurile acela pariziene care au ceva aparte. Dar în definitiv, ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place, așadar îmi plac și mie hainele care sunt frumoase și mi se potrivesc.

Marius: Am auzit că și pictezi?

Ema: Nu, desenez. În cărbune. Nu pictez. Este pasiunea mea dar este o chestie personală și nu am făcut din asta ceva specific. E un hobby, dar în ultima perioadă am abandonat total această pasiune deoarece nu am timp, oricât de mult mi-aș dori, nu reușesc.

Gianina: Cum stă România la capitolul estetic?

Ema: Uite, am o problemă cu ținutele purtate în totală contradicție cu fizicul oricărui individ, doar pentru că sunt “la modă”. Pentru mine asta e chestie pe care nu o înțeleg. Am tot văzut haine extrem de largi sau cu niște asimetrii nepotrivite din punctul meu de vedere, care nu pun în evidență nici un fel de siluetă, fie ca vorbim de stil feminin sau masculin. Ok și mie îmi plac hainele cu diverse asimetrii, dar ține de bun gust și de cum vine pe tine. Să fim realiști, cred că România stă destul de bine pe zona de fashion. Suntem destul de focusați pe tot ce se întâmplă afară, avem femei îmbrăcate fără cusur, bărbați îmbrăcați de asemenea foarte bine, case de modă care văd că se dezvoltă frumos. Sunt designeri români, care au proiecte foarte frumoase. Dar repet, eu pe fashion mă exprim destul de puțin, pentru că îmi plac lucrurile frumoase și nu brandurile in mod deosebit.

Gianina: La ce șchiopătăm? Uite eu cred că nu facem destul sport.

Ema: La educație.

Gianina: De ce crezi tu că șchiopătăm la educație?

Ema: Totul ține de educație, pentru că din punctul meu de vedere, trebuie să îți educi copilul prin puterea exemplului până la urmă, acel copil nu o să vadă altceva decât un om pe care îl are ca idol, părinții sunt primele modele în viața ale copiilor.

Pandemia oricum ne-a blocat, indiferent ce am zice. Până în pandemie lucrurile începuseră să se schimbe. Începusem să alerg în parc. Îmi permitea programul. Dimineața la ora 5:00 eram în parc și alergam. Era fun mai ales vara și am văzut foarte mulți oameni făcând lucrul ăsta. În momentul de față, cu toate restricțiile ce au fost, mi-e greu să cred că se mai practică treaba asta.

Marius: Deci nu mai alergi?

Ema: Ba da, alerg, prin toată țara. În parc nu mai alerg.

Gianina: Ce te bucură cel mai mult?

Ema: Bucuriile mele vin din lucruri mărunte, însă cu o însemnătate enormă. Pe mine mă poate bucura o dimineață,  un răsărit de soare. Cred că fiecare zi pe care o ai este un motiv de bucurie. Să vezi în fiecare dimineață lucruri frumoase, oameni frumoși în jurul tău, să te bucuri de iubirea pe care o primești. Astea sunt lucrurile care pe mine mă bucură cel mai mult. Copiii, familia. Nimic altceva.

Gianina: Și cum reacționezi când vezi ceva mai puțin frumos decât un asfințit? Un necaz, oameni care lasă de dorit?

Ema: Sunt un om destul de impulsiv și destul de tranșant. Nu sunt genul care să tolereze. Iau atitudine indiferent de repercusiuni. Nu îmi place să fiu pusă la colț, nici măcar în cazul în care ar exista un motiv real. Nu sunt adepta acestui gen de rezolvare a unei potențiale probleme. Pentru că nu pot să tolerez nici lipsa de educație, nici lipsa de bun simț, nici aroganța sau agresivitatea. Chiar și agresivitatea pasivă, pentru că până la urmă te macină chiar mai mult. Sunt destul de directă, prefer rezolvarea imediată prin comunicare, decât dialoguri politicaly correct, cu care nu cred că ajung prea departe în rezolvarea unei probleme, dar care în schimb pot crea frustrări. Nu sunt adepta acestui gen de lucru cu oamenii, iar cei care mă cunosc o știu prea bine.

Gianina: Îi apostrofezi? Scoți sabia?

Ema: Nu, răspund, dar în felul meu. 😊

Gianina: Dar dacă vezi o femeie îmbrăcată în ceva ce din punctul tău de vedere, nu i se potrivește? Te duci la ea și îi spui?

Ema: Să nu să nu exagerăm. În primul rând  gusturile nu se discută. Faptul că mie nu îmi place un lucru, nu înseamnă că pentru altcineva nu este frumos. Și mai e ceva… În cele din urmă orice stil vestimentar cred că trebuie purtat cu atitudinea adecvată. Dacă atitudinea e în deplină conformitate cu un stil mai extravagant, atunci cred că nimeni nu are ce spune. Spre exemplu, Gianina, tu ești definiția rebelului și a nonconformismului, din punctul meu de vedere, dar asta nu te împiedică sa fii o persoană cool, pentru ca le porți în stilul tău, nu te poartă ele pe tine. La haine mă refer. 😊

Gianina: Cum se îmbracă clasa muncitoare?

Ema: Clasa adidași, eu așa le spun sau generația adidași, pentru ca parcă toți din această nouă generație poartă numai adidași. Poate și vârsta este un aspect, dar sunt același model de adidași, ce pot să văd diferit?

Marius: Poate sunt sănătoși, se bazează pe confort, dacă îți arată poze cu pantofi stiletto?

Ema: Nu, stiletto este altceva. Stiletto trebuie să știi să porți în primul rând, intră la categoria celor spuse mai sus. Stiletto este o chestie de atitudine, oricât ai fi de frumoasă, să știi că nu ține neapărat de felul în care te îmbraci. Pantoful stiletto denotă o anumită clasă sau categorie și clasa aia o obții greu, pentru că ține de educație, ține de cultură. Să asortezi o pereche de pantofi roșii la o ținută, poate fi de asemenea dificil.

Gianina: Haina face pe om?

Ema: Nu, nu cred asta.

Gianina: Nici la o primă evaluare?

Ema: Probabil că la nivel estetic, da. Mult mai ușor îți atrage atenția un om frumos estetic din toate punctele de vedere decât cineva care nu spune nimic, dar nu sunt de acord cu afirmația “haina face pe om”. Cunosc oameni speciali, care nu au nicio legătură cu stilul vestimentar sofisticat, dar ei nu au aceeași părere, pentru că nu pun neapărat preț pe asta.  Eu sunt de părere că la job cel puțin, este necesar sa adopți o ținută adecvată, în funcție de meseria pe care o ai.

Gianina: Femeia de afaceri trebuie să se îmbrace într-un anumit mod sau are libertate?

Ema: Are foarte multă libertate. Singurele lucruri pe care nu le accept în vestimentație sunt vulgaritatea și stilul kitch. Chestiile astea pe mine nu mă caracterizează și nici nu am un grad de toleranță prea mare pentru ele, în mediul profesional, pentru că nu le înțeleg sensul. Dar repet, este o chestie de gust, pe mine nu m-ai vedea niciodată îmbrăcată extravagant, dar pe de altă parte, probabil că o anumită ținută într-un anumit context, poate fi pretabilă. Ca femeie de afaceri, cred că stilul casual business este mai mult decât ok. Nici business-ul ăla împins la extrem nu îl văd decât dacă pozezi pentru Marius Tudose (râde)

Marius: Azi te-am văzut la cabina de probe că îi dădeai sfaturi unei clientei YOKKO. Povestește-ne mai multe. Ce s-a întâmplat acolo?

Ema: Eu sunt o persoană destul de sociabilă. Îți dai seama că oamenii din magazin erau destul de atenți la ce se întâmplă în jurul lor și au văzut că noi făceam fotografii. Nu știau cine suntem și ce facem, dar văzându-mă că probez a venit să mă întrebe care i se potrivește mai bine ca și culoare așa că i-am propus albastru. Chiar i se potrivea cel mai bine.

Marius: Am făcut azi poze și cu haine de la Dalb, adică Mihaela Dulgheru cum ți s-a părut?

Ema: Mie mi-au plăcut foarte mult ținutele ei. Adică se pliază foarte mult pe gustul meu. Pantalonii, cămășile, toate. Acel haute couture superb, cu perluțe, iar restul hainelor probate le văd foarte potrivite pentru stilul office. Marele avantaj al Mihaelei este că are acel aer de unicitate și cred că asta este o caracteristică pentru toți designerii români.

Ema Danila – Director al Companiei Cumpăna 1993

Foto și interviu: Marius Tudose și Gianina Corondan

Haine și accesorii: YOKKO, City Boutique, Palaria Dădârlat, Dalb