Cineva m-a întrebat ce-ar fi dacă aș scrie un articol „cum nu trebuie”. Fără menajamente, fără adevăruri învelite în zahăr, fără grija că superi pe cineva. Discuția e veche, ce m-a convins să fac un asemenea salt în gol abia acum?

Am citit de curând pe mai multe site-uri povești destul de acide despre “de ce nu merg la nunți”. Un adevărat val! Scrise de femei și de bărbați cam în proporții egale. E un “trend”.

E la modă să fii insensibil?

E la modă să fii zgârcit?

O să fiu și eu la fel de acidă ca autorii pentru că o merită: S-o recunoaștem, mulți nu merg la nunți pentru că trebuie să scoată ceva din buzunarul ăla cusut. Dacă n-ai în inimă, degeaba.

Cei mai mulți oameni sunt incapabili să se bucure de bucuria altuia. De-asta nu merg autorii acelor texte la nunți: pentru că nu e bucuria lor și nu sunt ei în prim plan.

Dacă pe bărbați îi mai iert, dar pe femei nu le înțeleg. Să fie același femei care fac liste pentru nunta lor astea care “nu merg la nunți”?

Să fie aceleași femei când cer și când se cuvine să ofere?

Desenul meu favorit a fost Frumoasa din pădurea adormită. Nu-mi aduc aminte să fi fost cineva care să NU vrea să meargă la nunta ei!!

Mai ales cele trei zâne, care mereu mi s-au părut că seamănă cu trei prietene de-ale mele care, chiar dacă nu m-au crescut de mică, m-au însoțit prin viață, cu bune și cu rele.

Orice femeie ar trebui să aibă trei zâne în viața ei. Trei prietene adevărate care să aibă o singură problemă când aud că te măriți: Doamne! Cu ce mă îmbrac!

Banii? Vorba unui prieten al soțului meu pe care știu că-l voi vedea la nunta noastră: ai bani doar în momentul în care-i cheltuiești pe ceva, cât stau în cont îi are banca :)))

Banii sunt făcuți să circule și sentimentele să fie exprimate.

Poate că zânele sunt puțin demodate în lumea asta în care “doar încălzirea e globală, oamenii sunt puțin cam reci”, dar eu știu că în adâncul sufletului toate vrem să fim, pe rând, zâna în alb și prietenele ei colorate.

Ca o absolventă de pictură vă spun de la suflet la suflet: fericirea e albă, colorată, chiar și mirele, care e de obicei în negru, nu merge la o înmormântare a carierei lui de burlac. Dacă făceam muzică v-aș fi spus că și pianul are clape albe și negre și se înțeleg de minune.

Nu dați atenție oamenilor supărați pe viață. Ei sunt așa pentru că nu le place a lor 🙂

Guest-post Ramona Constantinescu