Marius Tudose: Ce proiecte ai Viorica?

Viorica Pintilie: Proiecte ar fi mai multe, dar, din păcate, realizarea lor este mai dificilă, datorită situației generale din acest an. Momentan îmi doresc să lansez un videoclip, pe care l-am filmat anul trecut în Portugalia și, ce bine că am filmat anul trecut, pentru că anul acesta nu am fi avut cum. Este un videoclip la piesa DINDI, una dintre cele 2 bossa nova care se găsesc pe primul meu album – STORIES OF A HEART. Viziunea, filmarea si montajul îi aparțin lui Dacian Foldi (The Storyalist). Am filmat câteva zile pe malul oceanului, în Lisabona și împrejurimi. Sunt foarte încantată de rezultatul final, chiar daca a durat un an pana a fost gata 😊 Este un videoclip foarte frumos, și consider că merita să-l prezint într-un context deosebit. Mi-am dorit mult să-l lansez printr-un concert cu piese din repertoriul bossa nova, într-o gradina cu vegetație luxuriantă, alături de trupa mea completa… Dar, din cauza restricțiilor, mi-a fost mai greu sa creez contextul potrivit, si probabil îl voi lansa online.

MT: Câte albume ai lansat și ce ai în plan?

Până acum 2, ambele în acelasi an: 2017, care a fost un an foarte productiv. In aprilie 2016 am înregistrat albumul STORIES OF A HEART, dar am asteptat momentul potrivit pentru a fi lansat, mai exact februarie 2017. Ulterior, datorita unor conjuncturi fericite, a prins contur un alt vis de-al meu – un album de Crăciun – pe care îl aveam în plan de câtiva ani. Așa că, în decembrie 2017 am lansat albumul de Crăciun – CHRISTMAS TIME IS HERE, de această dată având un big band și aranjamente muzicale special create pentru acest album, dar și un duet cu Virgil Iantu.

Ca plan pentru viitorul îndepărtat, vreau sa lansez un album cu piese proprii. Totuși, în acest an nu m-am simțit prea motivată sa postez filmulețe cu mine cântând. Genul de muzică pe care îl interpretăm noi – jazz-ul – este viu, e în continuă creație, pe scena. Este un schimb de energie și stări intre cei de pe scena, dar si cei din public. Mă încarcă pozitiv acest gen de energie, și de aceea mi-a fost foarte dificil, aproape trist, în perioada de izolare. Nu prea mi-a venit să cânt singura în fata camerei telefonului, cu toate ca mi-au trimis colegii înregistrări cu ei cântând, peste care trebuia să suprapun vocea mea… nu e același lucru.
Dar, totuși, vara asta am avut răgazul să trăiesc altfel experiențele. Am călătorit, cât s-a putut; am fost în niște locuri magice, care erau desprinse de realitate, si totuși atât de aproape de noi, și m-au inspirat.

MT: Știai că acest proiect foto este despre femeile active care vor salva lumea? Cred că tu ești una dintre ele.

VP: Sunt o femeie care face să se întâmple lucruri, în domeniul meu, în muzică. Îmi vin idei și, ce mă ajută să le pun în practică sunt, în primul rând, entuziasmul, apoi curajul, și crezul că orice se poate realiza, trebuie doar sa îndrăznești să visezi. Și, evident, oamenii care îmi sunt alături de mai mulți ani, colegii mei, care îmi sunt ca o familie și mă susțin.
Cred ca pot oferi publicului mai mult decât un concert obișnuit. După ani de zile de concerte in diferite locuri, am ajuns sa-mi doresc sa ofer mai mult decât o interpretare frumoasă, chiar dacă ea atinge sufletele oamenilor. Ce îmi doresc eu să fac este să creez experiențe. Îmi doresc ca prezenta la un concert de-al meu sa fie o experiență totală: vizuala, cu conexiune reala artist–public, lumini, scenografie, spectacol. Cum se întâmplă de obicei la concertele mele de Crăciun.

MT: Apropo de concertele tale de Crăciun. Pentru ce faci atât efort și îți asumi atâtea riscuri?

VP: În primul rând pentru că, cu fiecare concert, îmi împlinesc un vis si mă face fericita. Perioada Crăciunului înseamnă foarte mult pentru mine, si pentru ca familia mea este împrăștiată prin lume, si ne este mai greu sa ne adunam cu toții de Crăciun, încerc sa recreez, la concertele mele, acea atmosfera minunata pe care mi-o amintesc din copilărie. Așa ca intenția mea este ca cei prezenți ca se simtă ca într-o mare familie, unde inimile tuturor vibrează la unison, si că fac parte din ceva unic, deosebit, magic.
Nu le-am gândit ca pe ceva din care să am eu de câștigat, ci de fapt să dăruiesc.
Din copilărie îmi plăcea să creez spectacole, cu costume, decoruri, lumini… dar sa și implic pe toată lumea. Astăzi mă joc la fel dar la o scară mai mare.
Cu toate ca melodiile de Crăciun pe care le cant la concerte sunt arhicunoscute, si se pot asculta in variante jazz la Diana Krall, Michael Buble, ne-am străduit ca pentru fiecare concert să avem aranjamente muzicale unice, adaptate formulei în care cânt.
Cu toate ca este foarte mult de munca pentru o producție atât de mare, si exista mai multe riscuri si situații neprevăzute, satisfacția este pe măsura. Nu exista o plăcere mai mare, pentru mine ca artist, decât acea ora in care ai posibilitatea de a cânta pe o scena frumoasa, într-un teatru, cu o sonorizare impecabilă, cu lumini speciale, cu o trupă formata din cei mai buni instrumentiști, cu aranjamente muzicale create special pentru acel concert, cu un decor așa cum mi-l imaginez, si cu sala plina de oameni emoționați.

MT: Ce înseamnă pentru tine o femeie activă?

VP:O femeie care face sa se întâmple lucruri, care reușește să păstreze un echilibrul între toate aspectele vieții ei și să fie permanent într-o mișcare armonioasă. Cum sunt eu activă? De obicei entuziasmul mă motivează, dar nu sunt tot timpul „în priza”. Am perioade în care nu-mi vine sa fac nimic, sau în care mă odihnesc, sau pur și simplu procrastinez (la asta mă pricep bine) Și sunt perioade în care mă activez în toate aspectele vieții mele, se pun și planetele în mișcare și mă minunez si eu de cate lucruri pot face într-o perioadă scurta de timp. Atunci reușesc să plănuiesc și un concert, sa merg într-o scurtă vacanță, să mă ocup de copilul meu și să ies și cu prietenii. Deși spuneam de un echilibru, trebuie să recunosc că nu prea reușesc să-l găsesc.

 

MT: Am auzit ca faci și bijuterii?

VP:Am descoperit aceasta pasiune în urmă cu 15 ani. M-a prins trendul cu bijuteriile din fimo și lemn si am avut o perioada in care îmi exersam simțul estetic în acest domeniu. Între timp, am redus activitatea din lipsa de timp: a venit copilul, am făcut o facultate, un business de familie, m-am întors la cariera mea muzicală, am făcut și masterul la Conservator și nu am mai avut timp pentru aceasta pasiune.
Însă, în acest an, în lock-down, datorită faptului că aveam dintr-o dată prea mult timp liber, am simțit să mă manifest cumva creativ, așa că am reînceput sa fac bijuterii. Între timp, cu toate ca intenția a fost să le comercializez, nu au mai rămas foarte multe, pentru că le-am făcut cadou prietenelor mele.

MT: Dacă mai continui să faci bijuterii, poate le expui în vitrina Yokko, ca designer.

VP: Mi-ar plăcea să intru în vitrina Yokko și mi-ar plăcea să creez bijuterii care să se asorteze colecțiilor.

 

MT: Apropo de colecții, am văzut azi la ședința foto că ai o pasiune pentru styling.

VP:Da, și aceasta este tot o manifestare artistică, o prelungire a personalității, simt nevoia să mă manifest creativ în toate aspectele vieții. Stiluri diferite, culori, texturi, accesorii pe care nu le-ai fi folosit împreună, asociate frumos pot da un efect spectaculos.
Uite, de exemplu, înainte de pandemie m-am apucat și de un curs de desen, care mi-a arătat o noua perspectivă artistică. Iar în timpul carantinei am tot decorat torturi (doar decorat, alții le-au mâncat :D)

MT: Cum arată calendarul tău de artist post pandemie?

VP:Gol (râde). Momentan e gol. Au mai fost câteva evenimente mici si concerte, nu mă plâng, dar nu ca înainte. Cam în aceasta perioadă se începea organizarea evenimentelor de Crăciun, iar telefonul îmi sună în continuu. E deja jumătatea lui octombrie și nu se întâmplă mai nimic. Lumea e precaută, și e firesc în condițiile date. Dar ne afectează pe toți această schimbare bruscă a mersului lumii pe care o cunoșteam înainte. Nu știu cum voi reuși sa mă adaptez la lumea virtuală în care se pare că trăim din ce în ce mai mult, dar nimic nu-mi va putea șterge amintirea dar și speranța de a mă revedea cât mai curând, la concerte live, cu publicul meu.

MT: Cum savăm noi lumea asta?

VP: Aș vrea să pot să zic că arta va salva lumea, dar arta nu o face decât mai frumoasă. Și mai plăcută.
Cred ca oamenii au nevoie să se simtă înțeleși, să simtă că aparțin unui grup, si că altcineva trece prin aceleași stări și îi înțelege. Asta cred ca pot să fac eu prin muzică. Să exprim anumite stări prin care trec eu și, poate, unii oameni să se regăsească în ele. Sa simtă că nu sunt singuri. Suntem mulți care simțim la fel, și asta ar trebui sa ne ajute să ne fie mai ușor sa mergem mai departe.

 

Viorica Pintilie, căntăreață de jazz

Foto și interviu: Marius Tudose 

Haine si accesorii: YOKKO, Pălăria Dădârlat, Optimef