Interviu de Gianina Corondan pentru YOKKO
www.gianinacorondan.ro

G: Cum ai resimțit perioada de carantină?

A: Cred că "bijuteritul" m-a ajutat foarte mult să rezist în acestă perioadă de izolare. Și în continuare mă ajută. Îmi ține mintea ocupată. Lucrez foarte mult și am impresia că lucrez foarte bine în condiții de stres. Sunt mult mai creativă decât în perioadele obișnuite, când aveam timpul altfel împărțit.

G: Nu lucrai zilnic și înainte? La Londra știu că erai obligată sa produci, ca să te întreții.

A:  Lucram zilnic, dar parcă făceam aceleași modele. Cred că m-am dezvoltat foarte mult în ultima vreme. De exemplu, colecția FRANJURI, pe care am născocit-o acum, am făcut-o de la zero, cu toată ideea, cu toată nebunia. Am creat-o așa,  în câteva săptămâni. Poate să aibă legătură cu lumea, care la ora asta e "franjuri", inclusiv eu.

G: Ce stare crezi că au acum românii, după perioada de restricții? O să mai acorde atenție artei?

A: Eu cred că exista cumva speranță la un anumit nivel. Sunt și oameni care au fost doborâți de toate întâmplările astea, și-au restructurat bugetul pe timpul pandemiei, sunt prevăzători, că nu știm exact când se va termina.  Dar mai sunt și oameni care mai au spiritul acesta, de "shopping lovers", și vor să mai cumpere ceva și să-și schimbe starea de spirit, își doresc să fie ceva nou, ceva unicat,  creat de designeri români, mai ales că acum nu putem să călătorim, așa că va trebui să se aplece și asupra creațiilor românești.

G: Mai există mentalitatea că numai ce e străin e bun?

A: Da, mai există, dar eu cred că se modifică ușor, poate că e și un lucru bun în toată nebunia asta că s-au închis granițele și călătoresc mai puțin și cred că acum o să descopere că România chiar are talent la toate nivelurile, adică poți să găsești ceva de calitate: haine, genți, coliere și pălării statement(care-s pasiunea mea).

G: Există în toate domeniile ofertă românească?

A: Eu cred că a scăzut, sunt domenii care au “murit” pentru că oamenii nu s-au aplecat deloc catre produsele românești, design românesc. Unele au rezistat pentru că s-au orientat către piețele din afară, iar altele au sistat activitatea tocmai din cauză că n-au avut cerere la nivel local/național. Acum, dacă va exista cerere, vor prinde mulți curaj și-și vor arăta produsele, poate vor investi un pic in reclamă, și astfel vor ajunge la oameni.

G: Cum e “lumea ideală” pentru oamenii creativi?

A: Liniște, inspirație și... să găsești clienții ideali, care apreciază ceea ce faci,  care te poartă cu drag și te recomandă mai departe.

G: Clienta ta cum poate fi descrisă?

A:  Am gasit și clientele ideale, ceea ce este minunat, asta mă și impulsionează să continui. Sunt clientele acelea care-ți scriu mesaje de dimineață, când se îmbracă și-și pun un colier  sau o broșă, ceva de la tine, și-ți scriu: "Îmi vine minunat, arată senzațional cu rochia x!" sau "Mi-a schimbat starea de spirit! Mi-au făcut oamenii complimente astăzi pe stradă!" - și atunci știi că trebuie să continui.  Dacă faci un produs handmade vrei să auzi și o părere, nu doar  să primești bani pentru munca ta.

G: Când te-ai apucat tu să lucrezi cu mâinile ?

A: În februarie 2017.  A început simplu. Eram Director de Creație la Galeria Galateca atunci, acolo am și lansat primul produs, a fost un rucsac cu 7 fețe, care nu se mai făcuse. De ce 7 fețe? Pentru că oamenii se plictisesc, se îmbracă diferit. Eu însămi mă îmbrăcăm diferit, chiar dacă erau aceleași haine, le mixam total neașteptat, să arate altfel.  Nu mă îmbrăcam două zile la fel. Și accesoriile mi-au plăcut dintotdeauna. M-am gândit că or mai fi și alți oameni la fel de “nebuni” ca mine, care vor să se îmbrace diferit în fiecare zi, și mi-am zis: hai sa fac acest rucsac versatil. Produsul ideal. 7 zile are săptămâna, un rucsac modificat zilnic. Dar costul a fost  mult prea mare, așa că am sistat producția rucsacului. Pielea pe care am cumpărat-o atunci in cantități uriașe  m-am gândit că ar trebui s-o refolosesc. Îmi veneau tot felul de idei, meșteream tot timpul prin casă, am incercat una, alta, până in vară, în august, deja aveam clienți. La început mergeam pe schițe. Acum merg doar pe feeling. Văd materialul și-mi dau seama imediat ce aș vrea să fac cu el.  E greu începutul. Primul produs s-ar putea să nu iasă nemaipomenit, dar dacă-l faci și a doua oară, e posibil să-ți iasă excepțional.

G: Ce te ține în munca ta?

A: Mă trezesc în fiecare zi cu bucuria că vreau să lucrez. Mi se pare minunat să te trezești dimineața și să zici: A, azi am chef să fac asta. Am zile în care lucrez 16 ore. Dacă ar fi fost ceva ce nu-mi plăcea, cred ca aș fi simțit atroce chestia asta.  Lucrând ceea ce-mi place, mi se pare că de fapt nu lucrez. Doar mă bucur. Și când mai vin și părerile bune ale oamenilor, deja este extraordinar.

G: Proiectul “Designeri în vitrina Yokko” în ce fel crezi că ajută ?

A: Oamenii apreciază foarte mult susținerea pe care și-o acordă designerii, artiștii între ei.  Crește nivelul de apreciere pentru brandul mai mare, care ajută, dar și pentru cel care vine, începe să strălucească. Ne-am obișnuit, sigur că da, cu o doză de “hate”, am simtit-o și la Londra,  la orice nivel, ar trebui să ne dezobișnuim. Sunt puțini cei care întind mâna și zic: Hai să te iau și pe tine în gașca mea, să facem o treabă împreună!

G: Ai și alte idei, se mai poate face ceva să îmbunătățim experiența de ambele părți?

A: Desigur că există idei și se vor adăuga pe parcurs, dacă ne va permite situația din perioada viitoare.  Poate mici petreceri dedicate clienților fideli, cadouri, încrucișări de oferte, de exemplu îți cumperi ceva din magazinul Yokko și designerul X îți face ceva cadou,  mie mi s-ar părea foarte simpatic, aș aprecia și aș intra în jocul ăsta.

G: Cât de diferită e Marea Britanie față de România în privința designerilor independenți, a micilor producători, dată fiind istoria bogată pe care o are în sensul ăsta?

A: Promovează intens brandurile lor locale. E normal, nu contest. Ar trebui să le urmăm exemplul și să ne promovăm și noi brandurile locale.  Dar nu numai designerii sunt privilegiați, ci și colecționarii, anticarii sau micii producători.Eu m-am mutat în Londra în 2017 și la câteva luni am vizitat târgurile lor de vintage, de antichități, care la ei chiar sunt imense și foarte bine promovate. Off topic, atunci mi-a venit și cea mai năstrușnica idee și o să înțelegi de ce și cum. La un moment dat am văzut în Bermondsey Antique Market un domn care avea o grămadă impresionantă de bijuerii și mi-am zis: Bijuteriile astea nu trebuie să stea așa, cineva a muncit să le facă, chiar nu merită soarta asta, eu trebuie să salvez bijuterii. Pur si simplu mi-a venit ideea atunci, am cumpărat toată grămăjoara omului, am ajuns acasă, le-am desfăcut pe toate, era o încâlceală teribilă, ce s-a putut am refolosit, am pictat, le-am prins altfel, le-am șlefuit  pe unde a fost cazul. Adusesem din România piele, că să nu mă plictisesc, am mai cumpărat și din Londra. Pielea ca materie primă mă fascinează, îți spun de ce: dacă greșești, nu mai ai ce să faci. Trebuie gândit de la început unde vrei să ajungi cu ea. Să lucrezi perfect. Și așa, într-o bună zi, la Londra fiind, am zis jumătate bijuterie antică sau vintage cu o nouă viață - jumătate piele prelucrată după conceptul meu. Așa a apărut colecția de coliere HALF.

G: Dupa toți anii aceștia de zbatere creativă, ai găsit oameni la fel de “nebuni” ca tine?

A: Da, am găsit. Și aici, și la Londra. Am o clientă din UK care mi-a scris zilele acestea, să-și rezerve o întreagă colecție ARCTIC FOX (parte dintr-o mini serie cu animale gravate în piele naturală) pentru o nuntă programată la anul.

În general, dacă oamenii se întorc la mine pentru a doua bijuterie, înseamnă că am făcut o treabă bună.