Diana Cojocaru este un artist multidisciplinar și autodidact. Bijuteriile lucrate de ea sunt o sărbătoare a feminității, sunt unice și strânse în colecții cu teme diferite. Creează 3 colecții mari pe an, în fiecare aducând elemente și culori noi, portofoliul ei de produse îmbinând dragostea pentru artă și frumos dar și pentru practic și versatil.
O colecție dureaza 4 luni de la idee până la produsele finale. Bijuteriile sunt lucrate din porțelan, trec prin etape successive, de la tăiatul formelor fără matrițe și modelat sau sculptat în palme, până la glazurat și pictat cu aur de 22k. Piesele stau în cuptorul ceramic pentru 3 arderi, uneori arderile dureaza 48 de ore. La final se adauga tijele cerceilor sau bazele inelelor care sunt din argint 925.
Interviu de Gianina Corondan pentru YOKKO
www.gianinacorondan.ro
G: Ce meserie ai și cum ai ajuns la design?
D: Aș putea spune că sunt artist, sau că sunt pictoriță, sau ca sunt creator de bijuterii. Las oamenii să aleagă meseria în care ma regăsesc pe mine cel mai mult. Unii îmi spun bijutier și mă bucur, alții îmi spun că sunt artistă și mă bucură și asta. Eu mă consider doar un om care se joacă foarte mult și cu diferite medii, astfel rezultănd multe lucruri și jocuri.
G: Cum ai descrie produsele tale? Ce se detașează la ele?
D: Rupte din sufletul meu. Toate produsele mele sunt o extensie a ceea ce gândesc dar mai ales a ceea ce simt. Mereu mă încarc de energie și, când e timpul să lucrez, știu dacă acea energie trebuie investită fie în bijuterii, fie într-o zi complete dedicată picturii. Niciodată nu le pot amesteca, nu prea funcționez ca o mașinărie de ‘to do’. La mine e ‘to feel’. Ce mă detașează este faptul că nu am două produse la fel, nici în pictură, nici când vine vorba de bijuterii, unde lucrez fără forme pretăiate, totul este modelat în palme și fiecare piesă capătă o formă unică. De asemenea fiecare bijuterie este pictată în parte cu glazura și apoi pictată cu aur.
G: Cum este o zi împlinită pentru tine?
D: O zi în care lucrez la putere maximă, cu un flow grozav. Mă încarcă zilele așa, nu mă descarcă niciodată.
G: Care a fost cea mai mare reușită a ta din domeniul designului?
D: Sincer nu cred ca am vreuna. Am fost inclusă în câteva expoziții, am participat la evenimente aici în România și pentru toate sunt recunoscătoare, însă oricum privesc succesul ca pe un rezultat al zilei de ieri, acum e azi și trebuie sa continui să fiu bună în ceea ce fac. Reușitele vor veni după mine.
G: Care este portretul clientului tău?
D: Femeia căreia NU îi e FRICĂ să poarte bijuterii din portelan și care este îndrăgostită de artă. Am auzit des “Nu îmi cumpăr cercei mari pentru că îmi e frică.” Sau din contra am auzit “Vreau să expun broșa asta, mi se pare o operă de artă”. Mi-ar plăcea să scăpăm sau măcar să temperam fricile, rezultatul ar putea fi spectaculos.
G: Cum ți-ar plăcea să arate piața de design național și internațional?
D: Pentru mine piața înseamnă cel ce vinde dar și cel ce cumpără. Analizându-i pe cei ce vând, în ultimii doi-trei ani pe plan național am observat o creștere a numărului de oameni care se apucă de design dar și a oamenilor care organizează evenimente pentru a expune creațiile designerilor. Mi-ar plăcea designerii să își asculte vocea mai mult și stilul pentru că așa devenim mai buni - când ne îmbrățisăm unicitatea, iar cei ce fac evenimentele posibile mi-ar plăcea să fie mereu într-o continuă creștere și căutare de spații noi, oameni noi. Unii stagnează, alții se mișcă. Trecând la cei ce cumpără, mi-ar plăcea să fie mai deschiși la tot ce este produs sustenabil și local, cu foarte mult efort constant. Ne-am învățat să spunem “e prea scump” dar acel preț are în spate o trudă imensă. Spun “spunem” pentru ca și eu gândeam la fel. Am vorbit doar de planul național dar cred că și internațional se aplică tot ce am spus.
G: În ce măsură apreciază românii ceva “made în România”? Dar străinii?
D: Noi românii începem să înțelegem. Ceea ce e minunat.
Însă e adevarat că străinii cumpără mai ușor lucruri făcute de mână pentru că probabil nu li se par scumpe cum ni se par nouă.
G: Cum ți-a fost în carantina? În ce fel a afectat munca ta de designer?
D: Singurul lucru ce mi-a dat programul peste cap a fost închiderea grădiniței copilului meu. Faptul că nu am ieșit afară nu a fost o problemă, ba chiar o încântare (sunt introvertită și majoritatea timpului îl petrec acasa unde am și studioul). Așa că pot spune că în carantină mi-a fost bine, aveam antrenament de stat în casă și acum am petrecut și mai mult timp cu copilul. Faptul că am jonglat și încă jonglez între a îmi face munca și a fi atenta și la copil este o realitate ce s-a întâmplat multora. Încerc să nu mă plâng și să mă adaptez zilnic.
G: Ce ți-ar plăcea să spună lumea despre Vitrina YOKKO, împodobită și cu produsele create de tine? Cum ai vrea să reacționeze? Ce ai mai adăugă?
D: Mi-ar plăcea să spună ce simte.
G: Cum va arăta lumea modei în viitor?
D: Plină de idei și artiști.